Dacă violența în familie a fost un tabu, nu înseamnă că nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptată ca ceva normal într-o căsnicie. Violența în familie nu este un mit, este o realitate cu care s-au întâlnit femeile aproape dintotdeauna în relațiile familiale și pe care au acceptat-o vrând-nevrând, pentru că nimeni nu le credea sau nu le ajuta în vreun fel.
Miturile și prejudecățile despre violența în familie învățate de mici ne împiedică să realizăm faptul că violența în familie este un act cu conotație criminală îndreptat împotriva unei persoane și încălcând dreptul său fundamental la protecție și libertate.
„Violența împotriva femeilor este poate cea mai rușinoasă încălcare a drepturilor omului. Și este poate cea mai persistentă. Nu cunoaște limite de geografie, cultură sau bogăție. Atât timp cât aceasta continuă, nu putem pretinde că facem progrese reale privind egalitatea, dezvoltarea și pacea”, a spus Kofi Annan, fost Secretar General al Organizației Națiunilor Unite.
MIT: Violența împotriva femeilor este doar problema femeilor.
Realitate: La nivel mondial, una din trei fete va fi afectată de violenţă pe durata vieții sale doar din cauza sexului său. Violența împotriva femeilor este și o „problemă a bărbaților”. Soțiile, mamele, surorile, fiicele și prietenele bărbaților sunt cele afectate de violenţă și abuz. Este o problemă a bărbaților, deoarece violenţa unor bărbați creează o reputație proastă pentru toți bărbații.
Este o problemă a bărbaților, deoarece, ca lideri comunitari și factori de decizie, bărbații pot avea un rol esenţial în stoparea violenței împotriva femeilor. Este o problemă a bărbaților, deoarece bărbații pot să se pronunțe și să acționeze atunci când prieteni și rude de sex masculin insultă sau agresează femei.
Și este o problemă a bărbaților, fiindcă o parte a bărbaților tratează femeile şi fetele cu dispreț și violenţă, iar majoritatea bărbaților pot contribui la crearea unei culturi în care acest fapt este inacceptabil.
MIT: Nu putem face nimic pentru a opri violența împotriva femeilor.
Realitate: Adoptarea unor legi pentru prevenirea și protecţia femeilor de violență este doar una dintre numeroasele modalităţi prin care guvernele responsabile își protejează cetăţenii. În acest context, educația este la fel de importantă. Atât timp cât societatea este de părere că femeile sunt inferioare bărbaților, violenţa va continua, indiferent de legi.
Cercetările arată că violența împotriva femeilor este rezultatul unor atitudini și norme deprinse și al inegalităților sociale persistente. Așa cum pot fi deprinse, atitudinile de violență pot fi și uitate. La fel, comunităţile și guvernele pot schimba condiţiile sociale care favorizează violenţa, înlocuindu-le cu condiții sociale care încurajează respectul și non-violența. În comunităţile noastre, abuzul nu mai poate fi tolerat.
Copiii noştri, surorile noastre, mamele și bunicile noastre au dreptul să trăiască fără abuzuri. S-au făcut multe până acum, dar este nevoie de eforturi coordonate și susținute la numeroase niveluri pentru a aduce schimbarea.
MIT: Bărbații nu-și pot controla furia.
Realitate: Faptul că bărbații se înfuriază, nu îi face în mod automat să devină violenți față de partenerele lor. Cei care comit acte de violență împotriva femeilor se controlează foarte bine, căci ei aleg violenţa ca modalitate de exercitare a controlului și a puterii asupra partenerelor lor.
MIT: Violenţa afectează doar un anumit tip de femei.
Realitate: Conform American Reality: Psychological Association, „expunerea la violenţă nu ține seama de statutul socio-economic, afectând persoanele cu diferite niveluri de venit, educaţie și profesii”. Cu toate acestea, femeile sărace sunt afectate de violență în mod disproporționat, fiindu-le și mai greu să iasă din sărăcie. Cercetările au arătat, în mod repetat, că violenţa depășește toate limitele și poate afecta femei de orice situație socială, economică, culturală și familială.
MIT: Violența în familie și cea sexuală sunt singurele tipuri de violenţă cu care se confruntă femeile.
Realitate: Femeile și fetele se confruntă cu multiple forme de violenţă. În unele părţi ale lumii, mitul că femeile sunt responsabile pentru agresiunea sexuală este atât de înrădăcinat în cultură, încât se consideră că aceasta face de rușine familia victimei. Abuzul fizic este doar o formă a violenţei. În dreptul internaţional, violența împotriva femeilor este definită ca „orice acțiune de violență bazată pe gen care rezultă în, sau poate rezulta în daune și suferințe fizice, sexuale și psihologice pentru femei”. Conform Biroului Național de Statistică, 57% dintre femeile din R. Moldova cu vârstele între 15-49 ani, s-au confruntat cu violenţă psihologică din partea soțului sau partenerului, pe parcursul vieții (studiu din 2011). În cazul violenţei economice, rata a fost de 8,7%. Potrivit unor studii, femeile consideră deseori că abuzul psihologic și înjosirea sunt mai grave decât agresiunea fizică (Casey, 1988, citat în Heise și alţii, 1994).
MIT: Bărbații nu au niciun rol în încetarea violenței împotriva femeilor.
Realitate: Peste tot în lume, bărbații se implică tot mai mult și cer încetarea violenței împotriva femeilor. Ei participă la evenimente publice, se preocupă de prietenii și prietenele lor și își educă fiii să trateze femeile de la egal la egal. Susţinerea bărbaților este crucială pentru încetarea violenței împotriva femeilor.sunt mai grave decât agresiunea fizică (Casey, 1988, citat în Heise și alţii, 1994).
MIT: Violența în familie este o chestiune privată a familiei, nu o problemă socială.
Realitate: Violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor omului și o infracţiune gravă, larg răspândită, indiferent dacă apare în familie sau în sfera publică. În temeiul dreptului internațional al drepturilor omului, cum ar fi CEDAW sau Convenția de la Istanbul (CAHVIO), statele sunt nu doar încurajate să elimine toate formele de violență împotriva femeilor, ci obligate să o facă. Mai mult, violenţa și abuzul împotriva femeilor și copiilor implică costuri mari pentru societate: îngrijirii medicale, proceduri judiciare, asistență juridică, detenție, pe lângă impactul psihologic și fizic asupra victimelor. Studiile arată că fiecare caz nesoluționat de violență domestică implică costuri de 10 ori mai mari pentru societate decât procedura de soluționare a acestor cazuri (conform Raportului de estimare a costurilor violenței în familie și a violenței împotriva femeilor în Moldova, 2016).
MIT: Nu este nimic rău într-o glumă sexistă.
Realitate: Atitudinea și glumele sexiste promovează și mai mult stereotipurile de gen și discriminarea împotriva femeilor. Dacă nimeni nu ia poziție atunci când se face un comentariu sau o glumă sexistă, se transmite mesajul că acest comportament este unul adecvat. Deși poate fi dificil să luăm poziție față de cineva care utilizează un limbaj sexist, așa este corect și necesar.
MIT: Victimele violenței sunt incapabile să rupă cercul vicios al violenței.
Realitate: În filme și în presă, deseori victimele abuzului/ violenței sunt prezentate ca persoane fragile și slabe. Deși consecințele violenței sunt extrem de grave, multe persoane reușesc să le depășească și ajută și alte femei să se protejeze. De exemplu, mișcarea 1 Billion Rising îndeamnă supraviețuitoarele violenței să se unească și să contribuie împreună la încetarea violenței împotriva femeilor. Deasemenea , supraviețuitoarele violenței colaborează cu prestatorii de servicii pentru îmbunătățirea serviciilor publice și prevenirea violenţei.
MIT: Violența sexuală este comisă de o persoană străină.
Realitate: De fapt este chiar invers. Două treimi din agresiunile sexuale sunt comise de persoane pe care victimele le cunosc. Mai exact, conform studiilor, doar 2% dintre abuzatori sunt persoane străine, în timp ce 98% dintre agresiuni sunt comise de persoane din cercul de încredere.
MIT: Femeile provoacă violența și o merită!
Realitate: Violența nu este o cale de rezolvare a conflictelor. Bărbații nu au nici un drept să abuzeze în vreun fel o femeie, indiferent de „provocare”!
MIT: Nu este violență, ci doar ciondăneală
Realitate: Există o diferență clară între ceartă și violență: în timp ce în ceartă nivelul puterii este aproximativ egal, în acțiunea de violență raporturile de forță și putere nu sunt la fel, căci unul are categoric mai multă putere decât celălalt.
MIT: Violența se întâmplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educație.
Realitate: Toate cercetările arată că frecvența și gradul de manifestare a violenței nu depind nici de nivelul socio-economic, nici de cel educațional, căci violenta apare în toate straturile sociale și la toate nivelele economice și de educație.
MIT: Violența în familie este o problemă privată, nimeni nu ar trebui să se amestece!
Realitate: Extinderea fenomenului demonstrată statistic și complexitatea consecințelor asupra femeilor, copiilor și relațiilor între adulți fac din acest fenomen social o problemă care ne privește pe toți, societatea în ansamblul ei.
MIT: De fapt, femeilor le place să trăiască în aceste relații violente, altfel ar pleca.
Realitate: Sunt foarte multe obstacole datorită cărora femeile nu își părăsesc partenerul: prezența copiilor și resursele limitate, lipsa unui adăpost ulterior, frica, rușinea, etc.
MIT: Bărbații violenți sunt așa pentru că au fost abuzați/maltratați în copilărie sau provin din familii violente.
Realitate: Deși un procent semnificativ din bărbați au suferit abuzuri în copilărie, nu toți, devenind adulți, repetă abuzul în relațiile lor.
MIT: Bărbații violenți sunt bolnavi psihic.
Realitate: Realitatea studiilor infirmă această convingere.
MIT: Bărbații abuzează femeile deoarece nu cunosc un alt mod de a-și exprima emoțiile.
Realitate: Realitatea infirmă această idee, printre altele chiar prin însuși comportamentul abuzatorului din așa-zisa „fază de miere”, care urmează de obicei episodului de violență. În această perioadă, bărbatul pare că regretă, își cere iertare, promițând că nu se va mai repeta.
MIT: Alcoolul este cauza violenței în familie.
Realitate: Realitatea arată că doar în jumătate din cazurile de violență, bărbatul este sub influența alcoolului.
MIT: Copiii au nevoie de tată” sau „o să le suport pe toate pentru copii”.
Realitate: Fără îndoială, copiii au nevoie de tată, dar dacă în loc de dragoste şi înţelegere copilul vede în familie doar agresivitate şi violenţă, aceasta aduce la distrugerea psihologică şi emoţională a copilului.
MIT: Violența se va opri odată și-odată!
Realitate: Studiile arata că, odată ciclul violentei pornit, sunt realmente șanse minime ca violența să se oprească.
